Suzana Popescu: „Dialogul cu păsările s-a transformat într-un cântec extraordinar, care pe parcursul vieții mi-a adus atât cunoștințe, cât și apreciere din partea spectatorului.”

Inegalabila Suzana Popescu, Artistă a Poporului din Republica Moldova, cu stilul și vocea ei inconfundabilă, a fost invitata Luminiței Godoroja în vcadrul Emisiunii „La Taclale Amicale”, de la Agro TV Moldova din acest weekend. Interpreta, care are 14 genuri de muzică la activ, ce pot fi luate ca mostre, și-a împărtășit cu noi clipe emoționante din viața sa profesională și personală, în stilul ei sfătos de a povesti.

SUZANA POPESCU:

Sunt un om obișnuit. Vin de la țară. Străbunii mei au fost agricultori, țărani simpli. Potrivit legendei satului, că s-au păstrat niște fotografii, se spune că buneii mei pe linia mamei aveau 300 de oi, cei de pe pe linia tatălui – aveau pământuri în sat. La noi în sat erau 4 mari latifundiari și printre ei erau și buneii mei.

Interpreta a povestit despre greutățile pe care le-a avut în timpul studenției și cum a plecat pentru prima dată din sat, de lângă mama, după cele zece clase absolvite în sat.

SUZANA POPESCU:

„În acea perioadă, era o trecere masivă a sătenilor la oraș, își amintește interpreta. Mama stătea în prag și plângea, zicându-mi-mi: „Suzănică, nu te duce, dragul mamei, că nu te așteaptă nimeni unde te duci!” Dar văzând că nu mă poate opri, mi-a dat un sfat din înțelepciunea ei de mamă de la țară: “Cât o fi și-o să trăiești, să nu te bagi niciodată după bărbați în familia cuiva! Familia este familie. Sunt bărbați liberi câți vrei.”

Fotografie preluată de pe pagina de Facebook a interpretei

SUZANA POPESCU:

O fată care venea de la țară avea mai multe obligațiuni. Trebuia în primul rând să nu-și facă satul de râs, în al doilea rând, trebuia să se adapteze la sistemul acesta din oraș, unde erau rusoaice, care erau bine așezate, aveau apartamente, case, părinți. Și mai era o latură a tineretului, a căror părinții erau bogați, președinți de colhoz, erau cineva, și noi eram ăștia, mai simpli, care trebuia să le ținem piept. Trebuia să stăm în biblioteci, să studiem și nu fiecare rezista. Totuși, dintre toți cei 23 de colegi care a intrat în acel an la „Ștefan Neaga”, la vocal, până în prezent, numai eu sunt cântăreață.

Fotografie preluată de pe pagina de Facebook a interpretei

SUZANA POPESCU:

Andrei Tamazlâcaru mi-a zis: „În creierul tău trebuie să fie dialogul acesta cu păsările, cum le făcea bunica sau mămica acasă și tu trebuie să faci un cântec din asta, că tu ești cântăreață. Pentru aeasta a fost nevoie de mai bine de un an de a studia păsările, pentru că fiecare femeie are formula ei de a chema, de a alunga, a cocoli păsările. Dialogul acesta s-a transformat într-un cântec extraordinar, care pe parcursul vieții mi-a adus atât cunoștințe, cât și apreciere din partea spectatorului.

Vizionați interviul complet pe Youtube sau pe site-ul agrotv.md.