Strugurii de masă autohtoni, încă competitivi?

Suntem o țară cu un mare potențial vitivinicol. E logic să avem și soi de struguri cu o denumire simbolică – „Moldova”. Încercăm să-l promovăm în calitate de produs de nișă pentru consumatorii care pun preț pe calitățile gustative superioare ale acestuia.

Chiar dacă se investește în sisteme noi de producere precum Gable sau Pergola Tendone, unii specialiști se întreabă cât timp vom mai putea răspunde cerințelor actuale ale cumpărătorului, scrie agroexpert.md.

Expertul pe marketing din cadrul Moldova Fruct, Adrian Cojocaru spune că trebuie să fim conștienți de faptul că generațiile tinere pun tot mai puțin preț pe calitățile gustative.

În schimb aspectul iese în prim plan tot mai mult.

Iar dacă tendințele se vor menține pe termen lung, nișa strugurilor precum „Moldova” va deveni prea îngustă pentru a permite derularea unor activități comerciale profitabile.

Potrivit lui Adrian Cojocaru, dacă am face un top al preferințelor expuse de comercianți, dar și de consumatorii mai tineri vizavi de caracteristicile unor struguri de masă ideali, vom obține următoarea listă:

pulpă tare, cărnoasă;

pieliță subțire, moale, dar integră;

lipsa semințelor sau semințe foarte mici;

bobițe uniforme ca mărime, preferabil peste 20 mm în diametru, care să se țină bine de ciorchine;

ciorchinele verde bine dezvoltat, cu bobițe aflate la distanță una de alta;

gust dulce, puțin acidulat;

capacitate de păstrare bună: cel puțin 1 săptămână pe rafturile frigorifice comerciale și încă 2-3 zile la temperatura camerei, pe masa consumatorului.

Și exportatorii moldoveni trag un semnal de alarmă. Dacă nu schimbăm ceva, spun ei, calitatea strugurilor produși nu ne va permite să obținem prețuri bune și vom fi sortiți să ne zbatem pe segmentul cel mai de jos din punct de vedere al prețurilor.

Specialistul în cadrul proiectului USAID Agricultura Performantă în Moldova, Andrei Botezatu, afirmă că se observă o tendință din partea consumatorilor de pe diferite piețe care aleg să mănânce struguri apireni.

„Aceste soiuri nu sunt rezistente la înghețurile din timpul iernii și primăverii, din această cauză producerea lor nu este relevantă pentru republică.

Soiul Moldova este ales de viticultori pentru că are un șir de avantaje: iartă multe greșeli în procesul de producere, se păstrează bine, are culoare neagră și la păstrare nu sunt vizibile defectele, are o balanță de gust între dulce și acid”, zice expertul.

Potrivit lui, Moldova rămâne un soi de perspectivă, iar statul ar trebui să ofere suport la înființarea plantațiilor intensive, să nu fie subvenționate plantațiile fără irigare, pentru că din start este clar că nu vom obține struguri calitativi.

În 2020, țara noastră a exportat 16 mii tone de struguri de masă. Anual, s-a produs mai mult de 130.000 de tone, din care s-au exportat circa 60%.