Să-l ajutăm pe Moș Crăciun să ajungă la niște copii buni

În timp ce unii copii, la 13 ani, visează la un nou model de telefon și trag cu coada ochiului la colegele de clasă, alții au preluat din povara grea a părinților. Soții Untilă, din Peresecina, Orhei, nu au un venit lunar stabil. Tatăl e cu probleme de sănătate.

Gheorghe Untilă, locuitor s. Peresecina, r. Orhei: „Pe acasă mai lucrez, că pe la lucru nu mă pot duce, că am probleme cu piciorul și mă dor. Și acum nu pot lucra, că înainte lucram.”

De câțiva ani, bărbatul are grijă de animalele de lângă casă, care îi ajută să supraviețuiască.

Gheorghe Untilă, locuitor, s. Peresecina, r. Orhei: „Mai facem câte o bucățică de brânză, mai vindem lapte, dimineața. Seara, facem brânză, iar dimineața o vindem.”

Victoraș muncește de rând cu toți. În zilele când nu este la școală, merge la piața din sat și vinde lapte proaspăt. Chiar și iarna, iese din casă dis-de-dimineață, încălțat într-o pereche de papuci, nepotriviți pentru vremea rece de afară.

Drumul e anevoios, pentru că are în torbă mai multe sticle, însă băiatul spune că nu i-i greu. Se simte puternic și vrea să-și ajute familia.

Victor Untilă: „Câți bani faci tu când vinzi laptele? 120 de lei, cam așa. Și ce faci cu banii? Îi dau tatălui, pentru că el mai mult în casă cu banii.”

Însă nu întotdeauna îi merge la cumpărători.

„Când pot să vin la ora zece acasă, asta-i bine, dar câteodată pot să vin la 12:00. Pot să nu vând unele.”

Acasă, are alte griji.

Dar aici împarte responsabilitățile cu fratele mai mare.

Mama copiilor stă acum mai mult pe-acasă. La sezon, muncește cu ziua, la vie. Deși depune mult efort, nu câștigă cine știe ce.

Aliona Untilă, locuitoare, s. Peresecina, r. Orhei: „Ei, bănuți acolo, primim 50 de bani. sau 70. mai mult nu dau. Câte tufe ai, așa salariu îți faci.”

Dar banii câștigați, oricum nu-i ajung, pentru că totul este scump.

Aliona Untilă, locuitoare, s. Peresecina, r. Orhei: „Întotdeauna e greu, că

mereu trebuie bani și la școală. La îmbrăcat copii tot trebuie bani, la mâncare – bani.”

Pentru a gătit și băut, zilnic, femeia cară apă de la o fântână departe de casă.

Aliona Untilă, locuitoare s. Peresecina, r. Orhei: „Apă de băut și de făcut mâncare, de la vreo 300 de metri aducem.”

În casa familiei Untilă, aceeași încăpere este și bucătărie, și dormitor.

ALEXANDRU LEAHU, JURNALIST: „În această cămăru

ță de doar câțiva metri pătrați, locuiesc toți cei cinci membri ai familiei Untilă. Copiii visează să aibă camera lor. Dar, deocamdată, se mulțumesc cu ce au.”

Gheorghe Untilă, locuitor, s. Peresecina, r. Orhei: „Să faci în două locuri focul nu prea te aranjează, multe lemne o să se cheltuie, iar lemnele nu sunt atât de ieftine.”

Familia încearcă să economisească din toate. Nu cumpără pâine de la magazin, ca să nu cheltuie în fiecare zi câte 30 de lei.

Aliona Untilă, locuitoare, s. Peresecina, r. Orhei: „Ne trebuie bani, și bani nu avem. Și pâinea de casă e mai sățioasă, dar aceea nu-mi ajunge.”

Copii mănâncă și își fac temele la aceeași masă. Părinții spun că foarte rar își permit să mănânce ceva din carne și rămân doar cu pofta.

Gheorghe Untilă, locuitor s. Peresecina, r. Orhei: „Și acesta sunt cam scumpe, numai salamul acesta de soie e mai ieftin, dar restul e tot scump. Pâinea, la fel, au scumpit-o.”

Nici la școală copiii nu pot să-și cumpere de mâncare, pentru că nu au bani. Mănâncă acasă, dimineața și când se întorc de la ore.

Ștefan Untilă: „Tu la școală ce mănânci? Păi nu mănânc. De ce? Pentru că nu am bani. Chiar dacă am, îi țin, dar nu prea îi am. Nu suntem noi în situația ceea ca să am în fiecare zi bani.”

Aliona Untilă, locuitoare, s. Peresecina, r. Orhei: „Unui copil, în fiecare zi, le trebuie câte 20 de lei. Dar așa, acasă, de 20 lei, cumperi mai mult. Cumpărăm acasă și mănâncă toți împreună.”

Ștefan Untilă: „Mâncăm acasă toți trei, ne ducem la școală, ne mai ținem sătui, dar venim acasă și mâncăm, că ne este foame.”

Ștefan este în clasa a opta. Se trage la carte și e pasionat de șah. Timpul liber îl dedică acestui sport al minții. Nici de sărbători nu are dorințe mari, ca ceilalți copii. Vrea doar…

Ștefan Untilă: „Ca familia să fie fericită. Să ne permitem și noi mai bune lucruri. Să fim sănătoși și să nu întâmpinăm dificultăți în ceea ce noi ne dorim.”

Sora sa, Varvara este în clasa a treia. De Anul Nou, visează la un telefon, ca să fie și ea prezentă la orele online și să poată expedia profesoarei temele de acasă.

Varvara Untilă: „Tu ultima dată ce cadou ai primit? Nu îți aduci aminte? NU… A venit vreodată la tine Moș Crăciun? Numai la grădiniță. Și ce ai primit atunci? Doar dulciuri.”

Și Victoraș îl așteptă pe Moș Crăciun, însă nu prea crede că are să vină, pentru că la el, Moșul nu a venit niciodată, deși băiatul întotdeauna l-a așteptat.

Victor Untilă: „În acest an îl aștepți pe Moș Crăciun? Aș dori să-l aștept, dar nu mai vine. E pe drum cu sacul. Tu îl aștepți an de an? Da, dar nu vine.”

În pofida tuturor lipsurilor, familia Untilă trăiește cu demnitate și nu cedează. Fiecare dintre noi putem să-l ajutăm pe Moș Crăciun să ajungă anul acesta și la Victoraș, Ștefan și Varvara.

Pentru detalii, sunați la: 060900112 sau 060713292