Pelinul, o plantă medicinală cu multiple întrebuinţări

Pelinul este o plantă medicinală cu multiple întrebuinţări şi beneficii. Există mai multe specii de pelin: pelinul alb (Artemisia absinthium), pelinul mic (Artemisia austriaca), pelin de mături (Artemisia scoparia), pelinul negru sau pelinariță (Artemisia vulgaris), peliniță (Artemisia pontica) și pelinul de mare (Artemisia maritima), scrie cotidianulagricol.ro.

Pelinul de mare are frunzele alb-albaștrii. El este un puternic vermifug și cicatrizant, util în cangrene diabetice, plăgi atone, dizenterie. Cele mai multe proprietăți terapeutice le are pelinul alb, care este comun în flora spontană din toate regiunile țării noastre, mai ales pe terenurile necultivate, uscate și însorite din zona de dealuri.

Pelinul alb (Artemisia absinthium) sau pelinul de mai este o plantă erbacee, vivace, perenă, ce face parte din familia Asteraceae, fiind întâlnită în flora spontană din Eurasia și Orientul Mijlociu. Pelinul este o plantă medicinală folosită din cele mai vechi timpuri în tratarea bolilor de stomac și ficat. Pelinul cules de 1 Mai este păstrat întregul an ca leac ce împrospătează sângele și întărește sănătatea.

În Evul Mediu, pelinul era utilizat ca plantă medicinală de către călugării din jurul mănăstirilor și bisericilor pentru tratarea diferitelor boli. Din pelin se prepară binecunoscuta băutură spirtoasă foarte populară în secolul al XIX lea: absintul, numit așa prin derivare de la denumirea latină a plantei. Și vermutul capătă gustul amărui de la pelinul introdus în timpul procesului de fabricație.

De la pelin se recoltează în scop terapeutic frunzele și vârfurile tinere, înflorite în perioada iulie-septembrie. DacĂ este recoltată planta pentru ulei volatil, atunci se recoltează înainte de înflorire, de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui iulie. Dacă se urmărește folosirea proprietăților aperitive ale pelinului, atunci se face recoltarea în perioada înfloririi. Nu se recoltează părțile bazale lignificate. Planta uscată are gust amar, este aromată puternic, cu un miros caracteristic. Întreaga plantă răspândește un miros puternic, ușor înțepător, dar plăcut și are un gust foarte amar. Rădăcina este puternic ramificată. În pământ are un rizom din care se dezvoltă primăvara o rozetă de frunze bazilare. Din rozetă cresc tulpini sterile și tulpini florifere, ramificate. Tulpina pelinului poate ajunge până la 1-1,5 m înălțime. Frunzele sunt compuse, păroase, tripenat-sectate în segmente lanceolate, de culoare verde-cenușie, iar pe partea inferioară sunt argintii. Florile sunt grupate în panicule cu capitule mici, globuloase, foarte numeroase, aromate, de un galben-pal. Fructele sunt achene mici.

Pelinul conține ca substanțe active: ulei volatil, flavonoide, carotenoizi, fitosteroli, lactone sesquiterpenice, acizi organici, vitaminele C și B6 dar şi substanțe amare: absintină, artabsintină şi anabsintină. Pelinul excită secrețiile gastrice, stimulează pofta de mâncare, este laxativ, vermifug, antiinflamator, depurativ, cicatrizant intern și extern, antiparazitar, antipiretic, antispastic.

Pelinul este consumat în cantități mici în scopuri terapeutice deoarece în cantități mari este toxic, emenagog, iar tuiona conținută provoacă convulsii. Pelinul stimulează digestia şi are efect laxativ.

Pelinul este un antiiflamator al mucoaselor gastrice și intestinale cărora le stimulează secreția, îmbunătățind digestia. Are proprietăți antidiareice, diuretice, laxative, tonic-amare, dezinfectante și cicatrizante pe tot traseul tractului digestiv. Este folosit în gastrită hipoacida, enterită, vomă, constipație, pentru a fortifica stomacul. Curăță tot tractul gastro-intestinal și are proprietăți depurative. Extractele din pelin sunt un remediu pentru persoanele care sunt în convalescență, pentru cele care suferă de astenie, dureri de cap, anemie, debilitate fizică.

Pelinul detoxifică organismul. Este un bun diuretic, eficient în intoxicațiile alimentare. Este folosit în profilaxia unor afecțiuni ale vezicii urinare, în edeme renale, în ciroze hepatice. Combate viermii intestinali și previne apariția lor. Ajută la eliminarea oxiurilor, ascarizilor. Candioza poate fi înlăturată prin spălaturi vaginale cu infuzie de pelin. Este utilizat și în vaginită atrofică precum și în alte afecțiuni ginecologice.

Pelinul este un tonic amar ce purifică sângele și conține principii active esențiale în menținerea sănătății țesuturilor. Pelinul este unul din leacurile cele mai la îndemână pentru persoanele care nu se pot lasă de fumat. Se recomandă presărarea în prima lingură de mâncare puțină plantă uscată de 3 ori/zi. Are proprietăți antitumorale, fiind folosit în stoparea multiplicării cancerului esofagian. Este un foarte bun dezinfectant, recunoscut ca remediu în hemoroizi, grăbește cicatrizarea plăgilor purulente, în dermatite, în dezinfectarea tractului urinar.

Pelinul este folosit la dezinfectarea arsurilor de orice tip, a opărelilor cu lichide fierbinți, curăță și usucă plăgile. Cataplasmele din infuzie concentrată de pelin sau frunze proaspete strivite și puse peste umflături, luxații, ulcerații, pecingine, furuncule, înțepături de insecte, inflamații provocate de reumatism, gută, grăbesc vindecarea. Vara, ceaiul de pelin poate fi folosit în uz extern la eliminarea transpirației abundente. În tratarea varicelor se strivesc frunze proaspete de pelin și se adaugă puțin iaurt.

Pasta obținută se pune într-un tifon și se aplica peste varice.

Tinctura de pelin este folosită pentru combaterea paraziților intestinali, în gastrite hipoacide și în curele de slăbire. În tratarea viermilor intestinali se bea câte o cană de ceai de pelin /zi sau cate o linguriță de tinctura de pelin/zi, timp de 14 zile.

Pudra de pelin se administrează pentru tratarea afecțiunilor ficatului și ale bilei, în ascită la recomandarea medicului.

Sucul de pelin este un tratament foarte eficient în astmul bronșic, afecțiuni hepatice, crampe intestinale, pietre la rinichi, dureri de cap, insomnie, afecțiuni ginecologice. În uz extern se folosește la spălarea unor rani greu videcabile.

Siropul de pelin se folosește ca vermifug și ca tonic aperitiv.

Uleiul de pelin se folosește în uz extern pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale pielii.

Vinul de pelin se recomandă a fi folosit din mai până în octombrie pentru creșterea imunității organismului. Vinul de pelin stimulează activitatea glandelor cu secreție internă și ajută la regenerarea vaselor de sânge. Este util în insuficientă renală, previne ateroscleroză, îmbunătățește vederea, crește imunitatea organismului. Când este băut un păhărel de vin de pelin după masa, atunci el este luat ca digestiv.

Curele simple cu extracte din pelin trebuie să țină 7 zile consecutive asociate cu o dietă strictă. În timpul curei este contraindicat consumul de carne, pește, ouă, produse de patiserie și coferătie, nu se consumă alcool sau tutun. Pâinea proaspătă este contraindicată se recomandă consumul de fructe, legume şi uleiuri vegetale.

Cura cu preparate ce conțin pelin nu trebuie să depășească două săptămâni, urmate de două luni pauză. Consumat în supradoză sau într-un tratament prelulungit, pelinul produce intoxicații ce au ca efecte secundare senzații de greata, crampe musculare, agitație, diaree, amețeală, voma, convulsii, halucinații, pierderi ale cunoștinței, tulburări psihice.

Este contraindicat tratamentul cu pelin pentru persoanele care suferă de afecțiuni acute intestinale sau afecțiuni ale sistemului nervos. Femeile gravide cât și cele care alăptează trebuie să evite consumul de produse ce conțin pelin.