O ține de Moldova numai dorul de feciorii ei, Andrei și Radu

Zeci de sate pustii, case părăsite sau pe cale de a se ruina. Aceasta este imaginea mai multor localităţi din Moldova. Oamenii spun că din cauza sărăciei, lipsei locurilor de muncă, dar şi a emigrării populaţiei sunt nevoiţi să-şi părăsească locuinţele şi să plece în căutarea unui trai mai bun. Cu durere în suflet moldovenii rămași acasă constată acest crunt adevăr și sunt siguri, că situația se poate înrăutăți.

Am stat de vorbă cu o tânără mămică din satul Hârtop, Florești, care educă, de una singură, doi copii minori. Se numește Nina Hrim. Este la vârsta realizărilor, dar, deocamdată, cea mai mare realizare sunt feciorii ei, Andrei, de șapte ani, și Radu, de cinci anișori. Mi-a povestit cu durere despre problemele de aici, din Moldova, care au împins-o să ia drumul străinătății, scrie http://ziarulnostru.info

„-Care e situația dvs la moment?

Deocamdată mă bucur că sunt alături de copiii mei, pe care nu i-am văzut de un an și jumătate.

-De ce?

Lucrez peste hotare. Înainte vreme, veneam acasă o dată în opt luni. Mă deprinsesem deja așa, dar, oricum, mă frământa dorul de feciori, de mama. Acum, pandemia mi-a jucat festa. Îmi venea dorul să mă pornesc pe jos acasă.

-Sunteţi angajată oficial?

Sigur! Muncesc într-o țară europeana cu un potențial mare.

-Cu cine stau copiii?

Cu maică-mea. Andrei merge deja în clasa întâi, iar mezinul, la grădiniță.

-Care e situația în instituțiile educative din sat?

Grădinița „Andrieş” e reparată. Copiii au toate condiție. Școala, la fel. Dar altă vorbă este că, să zicem, în clasa întâi sunt doar cinci copii. În genere, satul are în jurul la o mie de locuitori.

-Aveți acolo, să zicem, vreun teren pentru copii?

Este un teren cu iarbă artificială pe teritoriul şcolii, dar acolo își petrec timpul liber elevii mai mari. Noi, însă, mamele, bunicile cu copii mici practic nu avem unde ieși la o plimbare. Copiii se joacă pe un imaș din centrul satului. Nu-i vorbă, avem un parc în centru, dar acolo cresc haotic copaci, preponderent răchită. Ar fi cazul de a-l amenaja, ca să avem și noi unde ne plimba cu picii noștri. Iar ei ar trebui să aibă unde să se joace în siguranță.

-Aţi dori să rămâneţi peste hotare?

Aveți în vedere cu traiul? Sigur! Dacă aș avea posibilitate să îmi iau copiii cu mine, nu aș ezita nici o clipă. Mă leagă de Moldova doar dorul de copii, ei fiind, deocamdată aici. Dacă rezolv această problemă, să știți că n-o să mai stau pe gânduri. În Europa, cetățenii sunt protejați. Este o oarecare corectitudine socială.

-Nu vă va părea rău?

Cred că aș avea nostalgie doar pentru casa părintească.

-Oricum, vă doresc să fiţi fericită oriunde aţi fi, în Moldova ori peste hotarele ei. Să vă crească băiețeii în liniște și căldură sufletească.

Mulțumesc!”