Măsuri de prevenire și combatere a înghețurilor de primăvară

Coborârea temperaturii stratului de aer de la suprafața solului sub 0°C, în perioada de vegetaţie a culturilor, afectează negativ dezvoltarea plantelor şi uneori, încheie prematur ciclul de vegetație, sau chiar duce la moartea plantelor. Potrivit specialiștilor, înghețurile dăunează pomilor în plină floare, distrugând uneori aproape întreaga recoltă. Cei mai expuși pericolului fiind: caişii, piersicii, vişinii, cireşii, mărul, nucul şi alunul. De asemenea, sunt afectate şi plantaţiile viticole, îndeosebi soiurile timpurii.

Culturile de câmp, sunt afectate într-o proporţie mai mică de îngheţurile tardive de primăvară, având o sensibilitate mai redusă faţă de îngheţ. În marea majoritate a cazurilor, momentele critice din ciclul vegetativ (diferenţierea organelor de reproducere, înflorire, fructificare etc.) se produc în afara perioadelor de îngheţ. Numai în cazurile rare, când îngheţurile apar foarte târziu, culturile de câmp sunt afectate într-o proporţie însemnată. Astfel, Ministerul Agriculturii și Industriei Aimentare reiterează necesitatea asigurării riscurilor de producție în agricultură. Reamintim că, statul subvenționează cu 70% din costul primei de asigurare (Legea nr. 183/2020 privind asigurarea subvenționată în agricultură).

Riscuri:

Îngheţurile provoacă daune considerabile recoltei culturilor pomicole în perioada înfloririi. Probabilitatea vătămării de îngheţuri a florilor şi fructelor la cais constituie în medie 15 – 40% din ani, la celelalte culturi pomicole – până la 15% din ani.

Un pericol deosebit pentru viţa de vie prezintă îngheţurile tardive de primăvară după desfacerea mugurilor. Probabilitatea acestor îngheţuri pe teritoriul republicii constituie 10 – 30% ani.

Asupra repartiţiei şi intensităţii îngheţurilor, un rol deosebit îl au condiţiile locale (relief, altitudine, vînt…).

Îngheţurile tardive de primăvară sunt periculoase îndeosebi pentru culturile iubitoare de căldură şi cele legumicole în fazele timpurii de dezvoltare a lor. Probabilitatea vătămării de îngheţuri a plantelor răsărite de porumb, în dependenţă de termenii de semănat, constituie 5 – 10% din ani. Probabilitatea vătămării plantelor de floarea soarelui şi sfeclei de zahăr, în timpul răsăririi lor, nu este mare şi este posibilă doar în raioanele de nord ale țării.

Plantele abia răsărite a culturilor cerealiere de primăvară sunt foarte rezistente la îngheţ şi suportă scăderea temperaturii până la -7° – 9°C frig.

Culturile legumicole: roșiile, ardeii, vinetele, castraveții, etc. sunt cele mai pretenţioase faţă de căldură. Îngheţurile cu intensitatea de 0 – 1°C frig duc la pieirea lor. Tutunul este foarte vulnerabil la îngheţ primăvara după răsădirea lui în sol. Îngheţurile cu intensitatea 0 – 1°C frig pot provoca pieirea totală a plantelor.

Măsurile de atenuare şi combatere a îngheţurilor:

Posibilităţile actuale de luptă împotriva îngheţurilor tardive de primăvară şi timpurii de toamnă, pot fi grupate, din punct de vedere al principiului de combatere, în următoarele grupe:

Măsuri practice înainte de plantare sau însămânţare (plantele sensibile la îngheţ sunt cultivate pe pante cu expoziţia sudică sau sud-vestică, care asigură scurgerea cu uşurinţă a aerului rece pe văi);

Măsuri prin care se urmăreşte atenuarea radiaţiei nocturne (fumigaţiile, adăpostirea, perdele vegetale de protecţie);

Măsuri prin care se realizează creşterea temperaturii solului şi a aerului (încălzirea suprafeţei solului prin irigare, încălzirea cu aer cald);

Mijloace mecanice (ventilarea aerului) prin care se împiedică formarea inversiunilor termice în stratul de aer din vecinătatea solului;

Măsuri agrotehnice prin care se influenţează proprietăţile termice ale stratului arabil şi procesele radiative la suprafaţa solului.

Toate aceste metode determină reducerea răcirilor radiative, distrugerea stratului de inversiune termică de la sol, omogenizarea temperaturii aerului în stratul microclimatic şi în consecinţă, menţinerea temperaturii aerului şi pe suprafaţa solului mai mare de 0oC.

Aplicarea acestor măsuri se face în mod diferenţiat, în raport cu condiţiile meteorologice şi locale (relief şi microrelief, soiuri de plante, condiţii tehnice, pante, altitudine…), ca şi de costurile materiale posibile.

Recomandări privind lucrările de primăvară în exploatațiile agricole

Culturi de câmp:

1.1. Evaluarea pieței și încheierea contractelor de livrare a producției agricole;

1.2. Evitarea trecerilor exagerate a tehnicii pe câmp;

1.3. Evitarea arăturii de primăvară;

1.4. Minimizarea lucrărilor solului în vederea păstrării rezervelor de apă în sol;

1.5. Alegerea culturilor în dependență de asolament și zona de cultivare (profit, competitivitate);

1.6. Asigurarea cu semințe de calitate, însoțite de Certificat de valoare biologică (raporturi contractuale și varietăți recomandate – Catalogul soiurilor de plante);

1.7. Respectarea termenului optim de însămînțare, respectarea adîncimii însămînțării și a vitezei tehnicii la însămînțare;

1.8. Respectarea normei de însămînțare (în anii secetoși norma se va reduce cu 15-20%);

1.9. Efectuarea analizelor de laborator a solului la elemente nutritive și microelemente, nematozi ș.a.;

1.10. Administrarea corectă a fertilizanților;

1.11. Respectarea măsurilor agrotehnice pe întraga perioadă de vegetație.

Culturi multianuale:

1.12. Definitivarea urgentă a tăierilor în uscat;

1.13. Tratamente cu preparate cuprice;

1.14. Menținerea unei agrotehnici corespunzătoare în plantație, inclusiv partea fitosanitară;

1.15. Efectuarea corectă a fertilizărilor.