Criză de apă în China

China a lansat în anii ’70 programe masive de reîmpădurire pentru combaterea deșertificării și protejarea mediului, precum Marele Zid Verde sau Programul de Protecție a Pădurilor Naturale. Suprafața împădurită a crescut de la 10% în 1949 la peste 25% în prezent. Însă cercetări recente publicate în Earth’s Future arată că reîmpădurirea excesivă a modificat ciclul apei și distribuția resurselor de apă dulce în țară.

Studiul evidențiază că, între 2001 și 2020, cantitatea de apă disponibilă a scăzut în regiunile estice și nord-vestice ale Chinei, în timp ce pe Platoul Tibetan s-a înregistrat o creștere. Fenomenul este legat de evapotranspirație – procesul prin care plantele și solul pierd apă în atmosferă – iar apa transportată de vânt nu mai revine întotdeauna în regiunea de origine.

„Copacii au rădăcini adânci și pot extrage apă din sol chiar și în perioadele secetoase, ceea ce crește cantitatea de apă care se evaporă în atmosferă”, explică Arie Staal, profesor la Universitatea din Utrecht și coautor al studiului. Aceste schimbări pot influența drastic climatul și resursele de apă locale.

Problema este cu atât mai gravă în contextul Chinei, unde nordul deține doar 20% din resursele de apă, dar găzduiește aproape jumătate din populație și majoritatea terenurilor agricole. Redistribuirea apei cauzată de păduri ar putea agrava inegalitățile și pune noi provocări pentru autorități în gestionarea resurselor vitale.