10 factori care cresc fertilitatea solului

Fertilitatea este o componentă majoră a productivităţii solului. Cum evaluăm starea de nutriţie a unor parcele şi ce facem pentru a le aproviziona cu toate elementele nutritive necesare pentru a da randament maxim culturilor scrie Revistaferma.ro.

Iată principalii zece indicatori care asigură creşterea şi dezvoltarea plantelor în condiţii optime:

1. Textura şi structura solului reprezintă ”scheletul” pe care se dezvoltă şi acţionează ceilalţi factori.

• Favorabilă este textura mijlocie, luto-nisipoasă, lutoasă şi luto-argiloasă, evitând extremele: cea nisipoasă şi argiloasă.

• Structura indicată este cea glomerulară cu diametrul de 0,25-5 mm, care conţine 4-6% materie organică, 25-45% argilă şi ioni de Ca şi Mg. Aceasta asigură un regim aerohidric, termic şi de nutriţie optim pentru plante.

2. Gradul de afânare: porozitate, permeabilitate şi Densitatea aparentă (Da)

• Porozitatea cea mai favorabilă este: 48-60% porozitate totală, 30-36% porozitate capilară şi 18-24% porozitate necapilară (de aeraţie). Ea nu trebuie să fie prea mare, deoarece se pierde apa în adâncime, creşte evaporarea şi se intensifică mineralizarea humusului.

• Permeabilitatea este bună atunci când după o ploaie, în prima oară, umiditatea ajunge la 15 cm, iar după 24 ore ajunge la 100 cm.

• Densitatea aparentă (Da) de 1,0-1,45 g/cmc este cea mai indicată pentru plante.

Acest grad de afânare asigură o bună aprovizionare şi conservare a apei în sol şi creşterea nestingherită a rădăcinilor.

3. Infiltraţia, filtraţia, aportul freatic. Infiltraţia reprezintă procesul de pătrundere a apei în solul nesaturat cu apă, iar filtraţia, în solul saturat cu apă.Plantele pot beneficia de aportul freatic prin ascesiune capilară când apa se găseşte la adâncimea de 1,5 m pentru grâu şi soia, la 2 m pentru porumb, la 2,5 m pentru floarea-soarelui şi la 3,5 m pentru lucernă.

4. Starea de umiditate, capacitatea pentru apă a solului.

• Pe cernoziom, pe stratul 0-150 cm, când se acumulează 240-250 mm, solul este considerat bine aprovizionat cu apă.

• Când pe stratul 0-90 cm s-au acumulat 100-150 mm, plantele pot rezista 1-2 luni la secetă.

• În perioada rece, în solul afânat, se pot acumula: 2390 mc/ha pe stratul de 20 cm şi 3040 mc/ha pe 30 cm.

5. Conţinutul solului în elemente nutritive, pentru o fertilitate echilibrată, trebuie să fie de 0,170% N, 0,250-0,300% P2O5 şi 1,61-2,00 K2O (8-16 mg P2O5/100 g sol, 16-24 mg K2O/100 g sol).

6. Conţinutul în humus, indicele de azot (IN). Este socotit sol foarte fertil când conţine 4-8% humus, iar IN este 3-6. Grosimea orizontului cu humus să fie mai mare de 50 cm, iar adâncimea profilului de sol mai mare de 75 cm. O unitate IN asigură 20-30 Kg/N în ani secetoşi, 50-60 kg în anii medii şi 80-100 kg în anii ploioşi.

7. Activitatea biologică din sol, volumul emisiilor de CO2. Nivelul activităţii biologice din sol se poate aprecia după cantitatea de CO2 emisă; aceasta este în funcţie de canitatea de materie organică existentă în sol şi de gradul de afânare a solului. În condiţii normale, 1 ha de teren agricol degajă zilnic 135 kg CO2, care provine: 75 kg de la microorganisme şi 65 kg din respiraţia sistemului radicular.

Se mai poate aprecia şi după existenţa şi activitatea râmelor. Râmele trec prin corpul lor peste 40-50 t/ha/an amestec de sol cu materia organică cu care se hrănesc.

8. Reacţia solului trebuie să fie neutră, cu pH-ul 6,5-7,2, favorabil majorităţii plantelor cultivate. El influenţează şi activitatea biologică din sol. Când pH-ul este mai mic de 5,8 şi mai mare de 8,5, se aplică amendamente. De valoarea pH-ului se ţine seama şi la alegerea tipului de îngrăşământ aplicat.

9. Raportul carbon/azot (C/N) al materiei organice introduse în sol ne indică starea de fertilitate a solului astfel:

C/N ridicat (15-25): fertilitate scăzută;

C/N mijlociu (10-15): fertilitate normală;

C/N scăzut (8-10): fertiliate ridicată.

Materia organică provenită de la cereale: când raportul C/N e mai mare de 50, este necesar ca la fiecare tonă de resturi vegetale să se adauge 7-10 kg N pentru a preveni ”foamea de azot”.

10. Starea fitosanitară a terenului (rezerva de boli, dăunători şi buruieni). În fermele în care există un asolament raţional, cu o corectă rotaţie a culturilor, iar tehnologiile de cultură sunt adecvate, aceşti factori de dăunare se pot menţine cu mici intervenţii, sub pragul economic de dăunare (PED).

Prezenţa buruienilor în regim controlat poate fi benefică deoarece:

– protejează solul şi reduce eroziunea;

– măreşte solubilitatea substanţelor din sol;

– asigură materia organică şi humusul pentru sol;

– reduce levigarea nitraţilor şi poluarea.

În aceste condiţii, se pot obţine recolte ridicate, de bună calitate, cu cât mai puţine chimicale şi cu cheltuieli reduse.

FERTILITATE ŞI PRODUCTIVITATE

• Fertilitatea reprezintă capacitatea solului de a satisfice în condiţii optime, pe tot parcursul vegetaţiei, nevoile plantelor faţă de apă şi substanţe nutritive, precum şi ceilalţi factori de vegetaţie.

• Capacitatea de producţie a solului (potenţialul productiv) este o noţiune mai largă care, pe lângă fertilitate, mai cuprinde tehnologiile de cultură aplicate, soiurile (hibrizii) folosiţi şi condiţiile climatice ale anului agricol r